certare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a certa.

Pronunție

  • AFI: /ʧer'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
certare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ certare certări
Articulat certarea certările
Dativ-Genitiv certării certărilor
Vocativ certare certărilor
  1. (înv.) acțiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă.


Traduceri

Anagrame

Referințe