crater
română
Etimologie
Din franceză cratère.
Pronunție
- AFI: /ˈkra.ter/
Substantiv
| Declinarea substantivului crater | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crater | cratere |
| Articulat | craterul | craterele |
| Genitiv-Dativ | craterului | craterelor |
| Vocativ | craterule | craterelor |
- deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava.
- gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului.
- vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online