ceruleu

română

Etimologie

Din franceză céruléum.

Pronunție

• AFI: /ʧe.ruˈlew/

Substantiv

Declinarea substantivului ceruleu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceruleu	invariabil
Articulat	ceruleul	invariabil
Genitiv-Dativ	ceruleului	invariabil
Vocativ	ceruleule	invariabil

1. substanță minerală albastră, obținută dintr-un amestec de acizi de cobalt și staniu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ecruule

Referințe

• DEX '98 via DEX online