cerumen

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cérumen < latină cerumen.

Pronunție

  • AFI: /ʧe'ru.men/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerumen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerumen cerumenuri
Articulat cerumenul cerumenurile
Genitiv-Dativ cerumenului cerumenurilor
Vocativ cerumenule cerumenurilor
  1. substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară.


Traduceri

Referințe