cerut

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a cere.

Pronunție

  • AFI: /ʧeˈrut/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerut cerute
Articulat cerutul cerutele
Genitiv-Dativ cerutului cerutelor
Vocativ cerutule cerutelor
  1. faptul de a cere; cerșit, cerșetorie.


Traduceri

Etimologie

Din cere.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru cere.

Anagrame

Referințe