chêne

franceză

(français)

Variante

• (reg.) kaisne, quesne, tchêne

Etimologie

Din franceza veche chasne, care provine din latină populară *cassanus. Origine celtică.

Pronunție

• AFI: /ʃɛːn/

Substantiv

chêne m., chênes pl.

1. stejar
2. lemnul acestui arbore

Cuvinte compuse

• chêne-liège
• chêne-pommier

Cuvinte apropiate

• chênaie
• chêneau

Omofone

• chaîne, chaînent, chaînes

Paronime

• Chen
• gêne