Sari la conținut

chameau

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din latină camelus < greacă antică κάμηλος (kámēlos). De origine semitică.

Pronunție


Substantiv

chameau m., chameaux pl.

  1. (zool.) cămilă
    Le chameau est originaire de l'Asie centrale et sert de bête de somme.
  2. (zool.) (spec.) bactriană
  3. (fig. și fam.) persoană rea și dezagreabilă
    Ah, le chameau!

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Etimologie

După neerlandeză kameel.

Substantiv

chameau m., chameaux pl.

  1. (mar.) cămilă

Anagrame

Referințe