cămilă
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Etimologie
Din neogreacă καμήλα (kamíla) < κάμηλος (kámēlos).
Pronunție
- AFI: /kəˈmi.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului cămilă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cămilă | cămile |
Articulat | cămila | cămilele |
Genitiv-Dativ | cămilei | cămilelor |
Vocativ | cămilă, cămilo | cămilelor |
- (zool.) (Camelus, mai ales Camelus bactrianus) mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, folosit la cărat și călătorie în teren arid.
- (mar.) ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate.
- (argou) persoană înaltă și cocoșată.
- (tox.) persoană care se ocupă cu transportul de droguri.
Sinonime
- 1: (zool.) (fig.) corabia deșertului
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (vulgar și peior.) Halitor de cămile = arab
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|