chelar
română
Etimologie
Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.
Pronunție
- AFI: /ke'lar/
Substantiv
| Declinarea substantivului chelar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chelar | chelari |
| Articulat | chelarul | chelarii |
| Genitiv-Dativ | chelarului | chelarilor |
| Vocativ | chelarule | chelarilor |
- persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online