chelar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chelar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chelar chelari
Articulat chelarul chelarii
Genitiv-Dativ chelarului chelarilor
Vocativ chelarule chelarilor
  1. persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe