chibzuire
română
Etimologie
Din a chibzui.
Pronunție
- AFI: /kib.zu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului chibzuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chibzuire | chibzuiri |
| Articulat | chibzuirea | chibzuirile |
| Genitiv-Dativ | chibzuirii | chibzuirilor |
| Vocativ | chibzuire | chibzuirilor |
- acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online