chicuță

română

Etimologie

Din chică + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ki'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului chicuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chicuță	chicuțe
Articulat	chicuța	chicuțele
Genitiv-Dativ	chicuței	chicuțelor
Vocativ	chicuță	chicuțelor

1. (reg.) chiculiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online