chirăit

română

Etimologie

Din a chirăi.

Pronunție

• AFI: /ki.rəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului chirăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chirăit	chirăituri
Articulat	chirăitul	chirăiturile
Genitiv-Dativ	chirăitului	chirăiturilor
Vocativ	chirăitule	chirăiturilor

1. faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online