chirăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ki.rə'i/


Verb


Conjugarea verbului
chirăi
Infinitiv a chirăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
chirăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chirăie
Participiu chirăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) (despre greieri; la pers. 3) a țârâi.
  2. (v.intranz.) (despre unele păsări) a scoate sunete specifice speciei.
  3. (v.intranz.) (despre oameni) a striga, a țipa; a geme; a plânge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe