cicălire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a cicăli.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.kə'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicălire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicălire cicăliri
Articulat cicălirea cicălirile
Genitiv-Dativ cicălirii cicălirilor
Vocativ cicălire cicălirilor
  1. faptul de a cicăli; cicăleală.


Traduceri

Anagrame

Referințe