cicălire

română

Etimologie

Din a cicăli.

Pronunție

• AFI: /ʧi.kə'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cicălire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cicălire	cicăliri
Articulat	cicălirea	cicălirile
Genitiv-Dativ	cicălirii	cicălirilor
Vocativ	cicălire	cicălirilor

1. faptul de a cicăli; cicăleală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calicire
• acrilice
• reciclai

Referințe

• DEX '98 via DEX online