cicăli

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
cicăli
Infinitiv a cicăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cicălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cicălească
Participiu cicălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe