cicisbeu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană cicisbeo.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ʧisˈbew/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicisbeu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicisbeu cicisbei
Articulat cicisbeul cicisbeii
Genitiv-Dativ cicisbeului cicisbeilor
Vocativ cicisbeule cicisbeilor
  1. (în trecut, în unele țări) curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni.


Traduceri

Referințe