cin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) cinŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cin cinuri
Articulat cinul cinurile
Genitiv-Dativ cinului cinurilor
Vocativ cinule cinurilor
  1. (înv.) (în societatea medievală) poziție socială înaltă.
  2. stare socială.
  3. ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.


Traduceri

Etimologie

Din sârbocroată čun.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cin cinuri
Articulat cinul cinurile
Genitiv-Dativ cinului cinurilor
Vocativ cinule cinurilor
  1. (înv. și reg.) luntre mică (pescărească).


Traduceri

Referințe