cin
Aspect
Etimologie
Din slavă (veche) cinŭ.
Pronunție
- AFI: /ʧin/
Substantiv
Declinarea substantivului cin | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cin | cinuri |
Articulat | cinul | cinurile |
Genitiv-Dativ | cinului | cinurilor |
Vocativ | cinule | cinurilor |
- (înv.) (în societatea medievală) poziție socială înaltă.
- stare socială.
- ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sârbo-croată čun.
Substantiv
Declinarea substantivului cin | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cin | cinuri |
Articulat | cinul | cinurile |
Genitiv-Dativ | cinului | cinurilor |
Vocativ | cinule | cinurilor |
- (înv. și reg.) luntre mică (pescărească).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online