înalt

Vezi și : înalț

română

Din latină in altum.

Declinarea adjectivului înalt
	Singular	Plural
Masculin	înalt	înalți
Feminin	înaltă	înalte
Neutru	înalt	înalte

care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
Un loc înalt.

Casă înaltă.
(despre ființe) de statură mare.
Un om înalt.
care se găsește la înălțime (mare).
(despre sunete) ascuțit, subțire, acut.
(despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) care are valoare sau măsură mare.
Curent electric de înaltă tensiune.
(despre frecvență) cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
(fig.) care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț.
Recoltă înaltă.

Frunte înaltă = frunte mare, lată
Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi

care se întinde mult în sus

italiană: alto (italiano)
japoneză: 高い (日本語) (たかい, takai)
latină: altus (Latina)
maghiară: magas (magyar)
neerlandeză: hoog (Nederlands) (obiecte), lang (Nederlands) (oameni), groot (Nederlands) (oameni)
papamiento: altu (Papiamentu)
poloneză: wysoki (polski)
portugheză: alto (português)
rusă: высокий (русский) (vysókij)
slovenă: visok (slovenščina) m., visoka (slovenščina) f., visoko (slovenščina) n.
spaniolă: alto (español) m., alta (español) f.
suedeză: hög (svenska) (obiecte), lång (svenska) (oameni)
turcă: uzun (Türkçe), yüksek (Türkçe)

Declinarea substantivului înalt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înalt	înalturi
Articulat	înaltul	înalturile
Genitiv-Dativ	înaltului	înalturilor
Vocativ	înaltule	înalturilor