cinătui

română

Etimologie necunoscută. Confer maghiară csinált.

Conjugarea verbului cinătui
Infinitiv	a cinătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cinătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cinătuiască
Participiu	cinătuit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (reg.; adesea fig.) (păsări sau pește) a curăța (de pene, de solzi și de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript.
(fam.) a bate foarte tare; a stâlci în bătaie.

a jumuli