cinătui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer maghiară csinált.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.nə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
cinătui
Infinitiv a cinătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cinătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cinătuiască
Participiu cinătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.; adesea fig.) (păsări sau pește) a curăța (de pene, de solzi și de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript.
  2. (fam.) a bate foarte tare; a stâlci în bătaie.

Sinonime


Traduceri

Referințe