jumuli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară жмуля (žmulja), maghiară gyomlálni.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.mu'li/


Verb


Conjugarea verbului
jumuli
Infinitiv a jumuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
jumulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să jumulească
Participiu jumulit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată.
  2. (v.tranz.) (p.ext.) a smulge părul din rădăcină.
  3. (v.tranz.) (fig.) a estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita


Traduceri

Referințe