cinchi

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) cinchi
Infinitiv	a (se) cinchi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cinchesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cinchească
Participiu	cinchit
Conjugare	IV

(v.refl.) (reg.) a se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui.