cinel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil derivat expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imperativ de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imperativ nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-lghicește”, imperativ al unui verb ieșit din uz *cini, din slavă (veche) *činiti „a aranja”; confer Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pronume, ipoteze inadmisibile).

Pronunție

  • AFI: /ʧiˈnel/


Interjecție

  1. (adesea repetat) formulă cu care încep unele ghicitori.


Traduceri

Etimologie

Din italiană cinelli.

Substantiv


Declinarea substantivului
cinel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cinel cinele
Articulat cinelul cinelele
Genitiv-Dativ cinelului cinelelor
Vocativ cinelule cinelelor
  1. (muz.) cimbal.


Traduceri

Anagrame

Referințe