începe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină incĭpĕre.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈʧe.pe/


Verb


Conjugarea verbului
începe
Infinitiv a începe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înceapă
Participiu început
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
    Acțiunea începuse bine.
    A început să mănânce.
    Au început să se certe.
  2. a lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.
    A început o pâine.
  3. (v.intranz.) (despre stări, fenomene) a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
    A început din senin o furtună.
  4. (v.intranz. și refl.) a porni.
    A început dansul, nunta.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din începe.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru începe.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru începe.

Referințe