cioșmoli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʧjoʃ.mo'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cioșmoli
Infinitiv a (se) cioșmoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cioșmolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cioșmolească
Participiu cioșmolit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.; despre oameni) a se frământa, a se zvârcoli (în așternut).
  2. (v.refl.) a se codi, a ezitafacă ceva.


Traduceri

Referințe