zvârcoli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară въргалям (vărgaljam).

Pronunție

  • AFI: /zvɨr.ko'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) zvârcoli
Infinitiv a (se) zvârcoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) zvârcolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) zvârcolească
Participiu zvârcolit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere).
  2. (v.refl.) a se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); (p.ext.) a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul.
  3. (v.refl.) (fig.) a se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe