cioareci

română

Etimologie

Origine necunoscută. Pare a fi același cuvânt ițari, prin intermediul unui derivat *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvânt din fondul tradițional.

Explicațiile date până acum sunt insuficiente: din maghiară szövedék („țesătură”) (Cihac, II, 490); din turcă çarik („cizme orientale”), confer neogreacă τσαρούχια (tsaroúchia), albaneză tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din macedoromână cioară („șireturi pentru picioare”) (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bulgară čoa (< turcă çohe) („stofă de lână groasă”) (Weigand, Jb., XVI, 222).

Pronunție

AFI: /ˈʧjo̯a.reʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	cioareci
Articulat	invariabil	cioarecii
Genitiv-Dativ	invariabil	cioarecilor
Vocativ	invariabil	cioarecilor

pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane.
(reg.) ciorapi de dimie.

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online