ciobuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ciob + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.buˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciobuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciobuleț ciobulețe
Articulat ciobulețul ciobulețele
Genitiv-Dativ ciobulețului ciobulețelor
Vocativ ciobulețule ciobulețelor
  1. diminutiv al lui ciob.


Traduceri

Anagrame

Referințe