cioculeț

română

Etimologie

Din cioc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ʧo.kuˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cioculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioculeț	cioculețe
Articulat	cioculețul	cioculețele
Genitiv-Dativ	cioculețului	cioculețelor
Vocativ	cioculețule	cioculețelor

1. diminutiv al lui cioc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online