cioplitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a ciopli + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.pli'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioplitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioplitor cioplitori
Articulat cioplitorul cioplitorii
Genitiv-Dativ cioplitorului cioplitorilor
Vocativ cioplitorule cioplitorilor
  1. persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cioplitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioplitor cioplitoare
Articulat cioplitorul cioplitoarele
Genitiv-Dativ cioplitorului cioplitoarelor
Vocativ cioplitorule cioplitoarelor
  1. rindea cu talpa curbă; (p.ext.) cuțitoaie.
  2. unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.


Traduceri

Anagrame

Referințe