ciripie

română

Etimologie

Din turcă çirpi.

Pronunție

• AFI: /ʧi.ri'pi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ciripie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciripie	ciripii
Articulat	ciripia	ciripiile
Genitiv-Dativ	ciripiei	ciripiilor
Vocativ	ciripie	ciripiilor

1. (reg.) sfoară muiată în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc.

Expresii

• (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online