ciudățenie
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʧju.də'ʦe.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciudățenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciudățenie | ciudățenii |
| Articulat | ciudățenia | ciudățeniile |
| Genitiv-Dativ | ciudățeniei | ciudățeniilor |
| Vocativ | ciudățenie | ciudățeniilor |
- aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
- (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online