ciudat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară чудат (čudat, „minunat”).

Pronunție

  • AFI: /ʧiwˈdat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ciudat
Singular Plural
Masculin ciudat ciudați
Feminin ciudată ciudate
Neutru ciudat ciudate
  1. care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos.
    Un om ciudat.
    Ornament ciudat.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe