ciulei
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din ciul + sufixul -ei.
Pronunție
- AFI: /ʧuˈlej/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciulei | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciulei | ciulei |
| Articulat | ciuleiul | ciuleii |
| Genitiv-Dativ | ciuleiului | ciuleilor |
| Vocativ | ciuleiule | ciuleilor |
- (bot.) (Ceratocarpus arenarius) mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri.
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă
Referințe
- DEX '98 via DEX online