ciuli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sârbocroată čuljiti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ciuli
Infinitiv a ciuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciulească
Participiu ciulit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (despre animale) a ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul).
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată.


Traduceri

Anagrame

Referințe