asculta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină auscultāre.

Pronunție

  • AFI: /as.kul'ta/


Verb


Conjugarea verbului
asculta
Infinitiv a asculta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ascult
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să asculte
Participiu ascultat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se străduiaudă.
    Trebuie să asculți!
  2. (med.) a ausculta.
  3. a auzi.
  4. (v.tranz. și intranz.) a fi atent la ceea ce se spune sau se cântă.
    Ascultă-mă!
  5. (v.tranz.) a examina oral un elev.
  6. (v.tranz.) a audia un martor (într-un proces)
  7. (v.tranz.) a acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte.
  8. (v.tranz. și intranz.) a da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe