Sari la conținut

ciurecar

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ciurec + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧu.reˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciurecar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciurecar ciurecari
Articulat ciurecarul ciurecarii
Genitiv-Dativ ciurecarului ciurecarilor
Vocativ ciurecarule ciurecarilor
  1. (înv.) plăcintar care făcea ciurecuri.


Traduceri

Anagrame

Referințe