plăcintar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din plăcintă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /plə.ʧin'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăcintar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăcintar plăcintari
Articulat plăcintarul plăcintarii
Genitiv-Dativ plăcintarului plăcintarilor
Vocativ plăcintarule plăcintarilor
  1. persoană care face sau vinde plăcinte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe