ciurec

română

Variante

• ciurechi

Etimologie

Din turcă cörek.

Pronunție

• AFI: /ʧuˈrek/

Substantiv

Declinarea substantivului ciurec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciurec	ciurecuri
Articulat	ciurecul	ciurecurile
Genitiv-Dativ	ciurecului	ciurecurilor
Vocativ	ciurecule	ciurecurilor

1. (înv.) plăcintă cu brânză.

Cuvinte derivate

• ciurecar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cecuri
• cercui
• cuceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online