clăditoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din clăditor.

Pronunție

  • AFI: /klə.di'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăditoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăditoare clăditoare
Articulat clăditoarea clăditoarele
Genitiv-Dativ clăditoarei clăditoarelor
Vocativ clăditoareo clăditoarelor
  1. (rar) persoană care clădește; (p.ext.) întemeietoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe