clăpăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din clap + sufixul ăi.

Pronunție

  • AFI: /klə.pə'i/


Verb


Conjugarea verbului
clăpăi
Infinitiv a clăpăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clăpăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clăpăiască
Participiu clăpăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a clămpăni.
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a vorbi repede (și neclar).


Traduceri

Anagrame

Referințe