placa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză plaquer.

Pronunție

  • AFI: /pla'ka/


Verb


Conjugarea verbului
placa
Infinitiv a placa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plachez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să placheze
Participiu placat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
  2. (v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucătorpătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
  3. (v.tranz.) (livr.) a părăsi, a abandona.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe