clătinare

română

Etimologie

Din a clătina.

Pronunție

• AFI: /klə.ti'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului clătinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clătinare	clătinări
Articulat	clătinarea	clătinările
Genitiv-Dativ	clătinării	clătinărilor
Vocativ	clătinare	clătinărilor

1. acțiunea de a (se) clătina; clătinat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătrăneli
• cântările
• clarineta
• clănțăire
• carențial
• intercala

Referințe

• DEX '98 via DEX online