intercala
română
Etimologie
Din franceză (s')intercaler < latină intercalare.
Pronunție
- AFI: /in.ter.ka'la/
Verb
| Conjugarea verbului (se) intercala | |
| Infinitiv | a (se) intercala |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) intercalez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) intercaleze |
| Participiu | intercalat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre...
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online