clacaj
română
Etimologie
Din franceză claquage.
Pronunție
- AFI: /kla'kaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului clacaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clacaj | clacaje |
| Articulat | clacajul | clacajele |
| Genitiv-Dativ | clacajului | clacajelor |
| Vocativ | clacajule | clacajelor |
- faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online