clefăit

română

Etimologie

Din a clefăi.

Pronunție

• AFI: /kle.fə'it/

Substantiv

Declinarea substantivului clefăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clefăit	clefăituri
Articulat	clefăitul	clefăiturile
Genitiv-Dativ	clefăitului	clefăiturilor
Vocativ	clefăitule	clefăiturilor

1. faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ftalice
• cafelit

Referințe

• DEX '98 via DEX online