Sari la conținut

clefăit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a clefăi.

Pronunție

  • AFI: /kle.fə'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
clefăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clefăit clefăituri
Articulat clefăitul clefăiturile
Genitiv-Dativ clefăitului clefăiturilor
Vocativ clefăitule clefăiturilor
  1. faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.


Traduceri

Anagrame

Referințe