clefăi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /kle.fə'i/

Verb

Conjugarea verbului clefăi
Infinitiv	a clefăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clefăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clefăie
Participiu	clefăit
Conjugare	IV

1. a mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
2. (v.intranz.) a deschide și a închide gura plescăind.
3. (v.intranz.) (fig.) a vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
4. (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi.

Cuvinte derivate

• clefăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calfei
• facile
• cafeli

Referințe

• DEX '98 via DEX online