clevetitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din clevetitor.

Pronunție

  • AFI: /kle.ve.ti'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clevetitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clevetitoare clevetitoare
Articulat clevetitoarea clevetitoarele
Genitiv-Dativ clevetitoarei clevetitoarelor
Vocativ clevetitoareo clevetitoarelor
  1. persoană care clevetește.


Traduceri

Referințe