cleveti

română

Etimologie

Din slavă (veche) klevetati.

Pronunție

• AFI: /kle.ve'ti/

Verb

Conjugarea verbului cleveti
Infinitiv	a cleveti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clevetesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clevetească
Participiu	clevetit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima.

Cuvinte derivate

• cleveteală
• clevetire
• clevetitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• electiv
• elvetic

Referințe

• DEX '98 via DEX online