cloț

română

Etimologie

Din germană Klotz.

Pronunție

• AFI: /kloʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cloț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cloț	cloțuri
Articulat	cloțul	cloțurile
Genitiv-Dativ	cloțului	cloțurilor
Vocativ	cloțule	cloțurilor

1. spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colt

Referințe

• DEX '98 via DEX online