cloț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Klotz.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cloț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloț cloțuri
Articulat cloțul cloțurile
Dativ-Genitiv cloțului cloțurilor
Vocativ cloțule cloțurilor
  1. spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări).


Traduceri

Anagrame

Referințe