cloț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Klotz.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cloț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloț cloțuri
Articulat cloțul cloțurile
Genitiv-Dativ cloțului cloțurilor
Vocativ cloțule cloțurilor
  1. spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări).


Traduceri

Anagrame

Referințe