fragment
română
Etimologie
Din franceză fragment < latină fragmentum.
Pronunție
- AFI: /fraɡˈment/
Substantiv
| Declinarea substantivului fragment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fragment | fragmente |
| Articulat | fragmentul | fragmentele |
| Genitiv-Dativ | fragmentului | fragmentelor |
| Vocativ | fragmentule | fragmentelor |
- bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online